Proza mea

Purple · Trimis: 01/05/2007 22:52 Titlul subiectului: Proza mea

In momentul liber ador sa scriu
primul text

Mormantul Unui Inger

Privesc cerul. Un vant rece de toamna adie si imi mangaie incet obrajii. Lumina alba si rece a lunii încărcate imi lumineaza drumul greu prin acest cimitir aglomerat.
Vad cruci a celor care am murit inaintea mea. Fiecare are povestea lui, poveste pe care ar vrea sa o ascult, dar sunt prea multe si mult prea mult timp mi-ar lua daca as asculta. Sunt mult prea preocupata de numeroasele mele ganduri si de motivul pentru care ma aflu aici.
O batrana si inteleapta salcie imi apare in cale. Ea pazeste un mormant. La usa este gravat un inger cazut, un inger cu aripile rupte ce sta in genunchi. Lacrimi de sange se preling incet, incet. Parul sau este lung si cret.
Intru inauntru unde singura lumina este data de candela de pe perete. Tristetea ma cuprinde iar in ochii mei se contureaza lacrimi. Cad in genunchi. Privesc acest mormant pe care scrie aceasta poezie pe care am auzit-o de nenumarate ori:
Priveste-ma in ochi
Si simte-mi durerea
Nu lua in seama
Zambetul mare si fals
Oare cat trebuie sa sufar
Cat trebuie oare sa-ndur
Sunt doar un om
Un om cu sentimente
Nu ma cunosti
Si nici nu o vei face
Cand tu vei citi asta
Eu voi fi mult prea departe.
Pun o mana pe mormant si o lacrima cade. Ce trist! Ce durere! Ce viata! Ce destin! Spun o rugaciune pentru ceea ce sta in acest cosciug si apoi spun doar atat:
''Sper ca esti fericita, ca te simti mult mai bine. Sper ca lucrurile sunt mai usoare si durerea nu o mai simti dar nu uita: NU MAI EXISTA O A DOUA SANSA!'' ultimele cuvinte le-am spus tipand in timp ce lacrimile curgea din ce in ce mai des.
Ma ridic si ma indrept spre usa. Ma uit pentru ultima oara la acest cosciug. Ies din mormant si trec iar printre numeroasele cruci . Parca aud cum ma roaga sa le ascult. Dar plec mai departe.
Ajung la poarta cimitirului dar realizez ca nu mai pot fi nicaieri, nu cu trupul meu. M-am sinucis intr-un moment de lasitate.

bill4mady · Trimis: 08/05/2007 11:02 Titlul subiectului:

woww ce taree ee..

scrii sooper marfa
_________________
[URL=http://imageshack.us] Proza mea

[/URL]

rockmady · Trimis: 09/05/2007 09:22 Titlul subiectului:

SOPER TARE VIOLET |-)

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

Purple · Trimis: 13/05/2007 14:44 Titlul subiectului:

multumesc mult de commenturi
si acum...

Iubire

Statea in pat. Erau doar ea si intunericul atat. Fata se gandea: ,, Ce rost are sa iubesti? Sa iubesti si in schimb ce primesti?
Primesti doar lovituri, doar durere'' Fata isi ia jurnalul in care scrie: ,, Poate fac un gest necugetat dar asa voi vedea daca ma iubeste.'' Pune micul caietel la loc si pleaca. Ajunge in fata unei case mari, frumoase in care statea el, el cel pe care il iubea atat de mult de atata vreme dar mereu a negat: ,, Nu! Nu imi place de el! Nici macar nu este stilul meu'' spunea fata de fiecare data cu zambetul pe buze.
,, Sa bat la usa? Dar este ora 23 parintii lui vor spune ca sunt nebuna... si ce conteaza.'' Dar fata nu are curajul sa sune la usa, dar, in schimb arunca cu o pietricica in fereastra baiatului. Asteapta cateva secunde si la geam apare el...
'' Buna! Stii... Ce faci?''
'' Bine dar, ce cauti la ora asta aici? Vrei sa imi spui ceva?''
'' Nu... treceam pe aici si....''
'' Eu tot cred ca vrei sa imi spui ceva stai sa cobor''
Fata se bucura asa de mult, nu a mai zambit de mult asa de frumos.
'' Gata am venit'' spune baiatul
'' Stii... nici eu nu stiu cum sa iti spun... eu te''
Dar telefonul baiatului suna.
'' Imediat'' spune acesta si raspunde la telefon. Alo! A buna iubito ce faci? Da si mie imi e dor de tine, ghici cine a venit pe la mine... da prietena ta cea mai buna nu stiu ce vrea sa imi spuna. Bine , bine si eu te iubesc mult. Pa pa!!''
'' Ai vorbit cu...? Tu esti cu...?'' Fata nici nu ii putea pronunta numele prietenei ei, prietena pe care o iubea ca pe o sora nu putea sa ii spuna chiar bărbatului ei ca il place. ''Imi pare rau ca te-am deranjat, acum plec''
Baiatul o susține de mana '' Stai, ce vroiai sa imi spui?''
'' A nimic era... nimic important''
Si fata pleaca mult prea repede ca baiatul sa mai apuce sa spuna ceva.
'' Chiar ea? De ce este cu ea? Eu il iubesc de cand l-am cunoscut. Nu imi vine sa cred'' vorbea fata singura, stand pe o banca din parc. Se ridica si pleaca sa se plimbe. Merge pe dig si se gandea, nu mai stia ce sa faca. Incepe ploaia, ploaie care o mai linisteste.
Fata se aseaza pe o piatra si scoate din buzunar un tub cu pastile.
'' Oare asta sa fac? Sa pun capat suferintei ca oricare alt las. Da pentru ca nu mai suport.'' Fata inghite tot tubul de pastile... totul se invartea cu ea... totul devine negru. Telefonul ei suna si suna dar nu avea cine sa raspuna insa primeste un mesaj de la el.
'' Imi pare rau ca nu raspunzi as fi vrut sa vorbesc cu tine sa ne intalnim... mi-am dat seama ca pe tine te iubesc. TE IUBESC. Cand vei mesajul poate ma vei suna.''
Dupa o zi fata este gasita dar baiatului nu ii vine sa creada. Vine la imormantare si dupa ce toata mulțimea pleaca incepe sa cante.
'' Toate melodiile mele era pentru tine... dar nu ti-am spus... poate ca acum traiai.''
Baiatul nu suporta faptul ca fata nu mai este si isi ia viata, ultima lui dorinta fiind sa fie ingropat langa ea '' Daca in viata nu am putut fi impreuna macar morti sa fim amandoi.''

si una mai scurta

Tacere asuritoare

Stau culcata in pat, intr-o tacere infernala care ma face sa imi pun milioane de intrebari si ganduri care rasuna in mintea mea.
Ma indrept catre geam in speranta ca voi vedea pe cineva sau macar ceva. Fata mea este acum lipida de geamul mort ce tace.
Parca noaptea vrea sa imi spuna ceva dar eu nu o pot auzi este ca si cum as vrea sa citesc o carte cu ochii inchisi. Vantul bate incet ma regasesc in el deoarece nu il vede nimeni dar actiunile sale sunt simtite si auzite.
Copacul de la geam arata asa diferit noaptea. Este intunecat si parca vrea sa vina ziua si poate oamenii il vor vedea.
Nu ma simt bine, ma simt parasita, singura si trista. As vrea tare mult sa dorm si sa uit de toate probleme. Fiecare imbratisare a singuratatii parca este mai lunga si mai dureroasa.
Inima mea plange, dar ochii par a fi neudati de mult. Pentru ca nu vreau sa plang, nu vreau ca altii sa vada ca sunt sensibila. As vrea sa urlu, sa tip sa le spun tuturor ce simt dar nu pot aceasta tacere a noptii este apasatoare.
Mi-ar placea sa fie cineva langa mine, cineva caruia sa ma pot confesa, sa am un sprijin dar in zadar sunt singura, doar eu si cu tacerea asurzitoare.

bill4mady · Trimis: 13/05/2007 21:26 Titlul subiectului:

woww..prima o fost tare..so sad :'-(

..nu vroiam sa se termine asa :'-(

(dar park finalu l-am mai vz la o alta poveste ;-)

...

si a 2 e la fel de tare./.nu prea am inteles-o da e mijto
_________________
[URL=http://imageshack.us] Proza mea

[/URL]

rockmady · Trimis: 14/05/2007 08:27 Titlul subiectului:

wow

violet chiar te pricepi :-P

nextu
_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

Purple · Trimis: 14/05/2007 17:22 Titlul subiectului:

wow va multumesc mult mult pt commenturi
nu ma pricep eu chiar asa de bine dar multumesc
si acum pasiunea mea pt vampiri

Fata Vampir

O noaptea sufocanta de vara, te plimbi pe strazile inguste ale orasului la miezul noptii. Te gandesti ca esti singura dar simti ca nu este asa. Frica incepe sa creasca, incepe cu o durere du stomac ce este urmata de dureri mari de cap si se sfarseste cu un tremurat slab. Frica creste din ce in ce mai mult pana cand tot trunchiul este infasurat in aceasta frica.
Mintea iti este inundata de multiple intrebari, te uti in jurul tau, te uiti in intuneric dar nu vezi nimic si pe nimeni. Oare sa fie doar imaginatia ta, sau nu? Un zgomot se aude si frica se intesifica dar vezi o pisica langa un perete fapt care te face sa te simti mai bine.
Mergi mai departe dar te opresti! Ce se aude? Pasi mici si repezi se intreapta spre tine. Frica se intesifica si de aceasta data dar mult mai mult. Incepi sa mergi din ce in ce mai repede. Oare cine sa fie in spatele tau? Un copil/ O femeie? Un barbat? Te intorci si te uiti, dar nu vezi nimic. Nimic decat dtrada pe care mergi.
Te intorci pentru a merge mai departe dar in fata ta este cineva. Se apropie cu pasi mici, la fel ca cei auziti mai devreme. Observi ca este o femeie. Un bec de pe strada lumineaza putin timp dar ai timp doar sa observi fata nespus de palida a prietenei mai bine spus a fetei care nu para sa aiba mai mult de 20 de ani. Corsetul si fusta neagra pe care le poarta scot in evidenta trupul elegant pe care il are dar si dermă palida.
Becul se mai aprinde inca o data si poti oberva ochii mari si verzi ai fetei accentuati de dermatograful întunecat si de mascara data cu grija. Buzele ireproșabile de culoarea cireselor o fac sa para sinistra este perfecta. Este la mai putin de 2 metri in fata ta si iti spune: Ai deveni o ofranda pentru cineva care are nevoie de tine? Frica se accenuteaza si nu stii ce sa spui. Poti vedea cum iti priveste sangele care pulseaza in vena de la gat. Sa fie oare...
Nu, nu se poate, tot este in imaginatia ta. Nu poate fi un vampir. Dar este, este in realitate. Se apropie de tine si dintii sai patrund incet in gatul tau. Simti cum toata forța din tine curge, te paraseste. Privesti inca o data aceasta fata perfecta care iti sopteste: ''Imi pare rau! Dar acesta este blestemul meu! Sa fiu vampir.''
Acum esti pe jos si o vezi pe fata ca se uita la tine. Se aseaza in genunchi si spune :'' Imi pare rau, foarte rau! Dar iti multumesc. '' Pe fata ei palida curge o lacrima, o lacrima de sange ce se scurge in palma ta. Fata se ridica si pleaca.

Purple · Trimis: 02/08/2007 00:35 Titlul subiectului:

am revenit cu prozele mele pesimiste...

Just Life

Doar daca stau sa ma gandesc la viata mea observ ca am ramas aproximativ fara nimic. Doar cu obiceiurile mele proaste si cu iubirea pe care o primesc din porțiunea unor prietenii, dar ce a fost mai mult s-a spulberat, s-a spulberat atat de repede... doar cat am clipit. Oare cu ce am gresit? Oare pot sa dau totul inapoi si sa fie la fel cum a fost? Aceste intrebari pe care mi le pun de sute si de mii de ori.Oare? De ce? Se poate?
Inainte credeam ca am tot ce poate avea o fata ... era bine. Dar acum am ajuns doar o epava, o epava emotionala. Credeam ca sunt puternica si ca pot sa indur cuvintele rele si faptele marsave dar asta era inainte. Acum desi sunt incojurata de multi oameni ma simt singura, ma simt parasita si din nou intrebarea De ce?
Lacrimile nu mai vin doar cate una sau doua... nu se mai opresc. De ce? Nu mai pot sa zambesc, nu mai pot sa rad... eu care eram fata cea mai vesela... ii faceam pe toti sa rada si acum fac asta dar de ce nu ma pot face pe mine sa rad. Cred ca mi-am pierdut si steaua... Privesc cerul care inainte ma linistea si speram ca intro zi sa il pot privi cu persoana iubita, dar acum vreau doar sa ajung acolo, in ceruri.
Ce s-a intamplat uc optimismul meu? ... Unde au disparut toate?
Unde ? Cum? Cand ? si De ce?...

Dupa moarte

''Ma simt atat de rau. De ce toti pe care ii iubesc ma dezamagesc rand pe rand, rand pe rand.'' Asta gandea fata ce statea lungita pe podeaua rece a camerei sale. Ochii ii erau inlacrimati, iar mainile ii tremurau. Fata scoate dontrun sertar o veche fotografie, o fotografie cu ea si prietenele ei. '' Unde ati pelcat voi? De ce m-ati lasat aici singura?'' Spune fata in soapta. Dupa scoate o poza cu un baiat. '' Iar tu? Spuneai ca ma iubesti cad universul si mai mult de atat... dar si tu ai plecat... ca de pildă ceilalti.'' Fata se uita atat de concentrat la poza si incepe sa planga din ce in ce mai tare. Se ghemuieste precum face o pisica si inchide ochii... '' Trebuie sa fac ceva... trebuie sa schimb totul.'' Se imbraca cu o pereche de blugi, un tricoul larg, negru isi pune ipodul in buzunar si castile in urechi si iese pe usa. Se duce la locul ei preferat... un lucru atat de modest care o facea atat de fericita... un pod de piatra. Fata urca incet pe pod... nu era nimeni... era doar ea si mai era si luna care o privea. Se aseaza jos, se uita la apa si scoate din buzunar un pachet de tigari. Ia o tigara dar... nu poate sa o aprinda... vrea sa se schimbe asa ca arunca tigara cat poate de departe. O lacrima ii alunca alene pe obraz. ''Ce pot face? Vreau sa pot sa rad, vreau sa zambesc, vrea sa fiu eu!''Fiecare cuvant il spunea din ce in ce mai tare incat ,,eu'' se auzi nespus de clar. '' Mai bine sa spun stop? Sau sa lupt?'' Nu se mai auzea nimic... nu se mai vedea nimeni. Fata simte apa pe fata si deschide ochii. In fata ei un baiat. '' Esti bine?'' intreaba aceste. Fata raspunde in soapta si lipsita de puteri '' Acum da dar ce am patit?'' Si baiatul da sa pelce '' Stai nu ma lasa aici, te rog!'' striga la el si intinde mana.'' ''Nu iti face probleme vin imediat.'' Fata ramane acolo si se bucura cand vede ca baitul se intoarce. '' Uite, bea niste apa! '' '' Iti mutlumesc'' ''Dar acum haide sa mergem!'' Si baiatul o ia pe fata de mana. ''Dar unde?'' ''Undeva...'' Fata are incredere in baiatul brunet si merge dupa el. Cei doi alearga precum doi copii care descopera lumea. Alearga pe pod si ajung intro padure... surprinzator dar fata nu are nicio retinere il urmeaza pe baiat. Ajung intro poienita atat de frumoasa... luna le lumina chipurile... baiatul o cuprinde cu o mana de brâu si o mana o trece incet prin par. Chipurile lor sunt asa de aproape incat isi simt respriatia. Buzele lor erau atât de aproape, ochii spunea soapte de iubire. Si se apropie din ce in ce mai mult. Baiatul isi lipeste buzele de ale fetei. Apoi isi strecurã limba în gura ei. Fata ii raspundea la sarut. Se sarutau ca doi nebuni in iarba umeda. Nu mai era nimeni si nimic imprejur. Toutul se rezuma la ei doi.
Fata deschide ochii si totul dipare... nu mai este baiatul... nu mai este iarba umeda... nu mai este luna... este doar camera ei rece. Totul a fost un vis... un vis frumos. '' Poate dupa moarte voi fi iubia!''

rockmady · Trimis: 02/08/2007 08:14 Titlul subiectului:

next next next next next ..plzz... :w00t:

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

Purple · Trimis: 02/08/2007 12:39 Titlul subiectului:

Hmm asta e un fel de piesa
hehe

Fara ea

O fata si un baiat stau pe o banca in parc. Se priveau ... vorbeau din priviri... dar ceva nu era la fel ca inainte... fata simtea ca pe baiat apasa ceva pe suflet
Ea ( cu un zambet pal pe fata) : Ce este? S-a intamplat ceva?
El ( cu un zambet fals pe fata) : Nimic...
Ea: Te cunosc mult prea bine... Ce este? Stii ca imi poti spune orice.
Baitul se ridica de pe banca o ia in brate pe fata si o tinea asa strans si inima ii batea asa de tare
Ea ( se ridica de pe banca ingrijorata) : Stai ce ai patit? Te rog sa imi spui.
El (o priveste adanc in ochi) : Nu te iubesc... vreau sa dispari din viata mea... uita de mine!
Si pleaca mult prea repede, fata nu zicea nimic, statea acolo pe banca, cu ochii inlacrimati si cu inima sfasaiata gandindu-se la toate momentele frumoase pe care le petrescuse cu el, cu baiatul special care o facea sa tresara, cand ii spunea un cuvant sa zboare... si acum? Fata se ridica si se duce acasa... se aseaza pe pat isi ia jurnalul si scrie.
Draga jurnalule,

Astazi a fost o zi grea... m-am despartiti de jumatetea mea. Eu nu pot sa traiesc fara el...

O lacrima curge pe obrazul fetei si ajunge pe pagina alba a jurnalului.
Fata se duce la baie se uita in oglinda si :
Ce am?
Cum adica ce ai, nu vezi cum arati, si nu ai nimic in cap!
Poftim? Si cine esti tu?
Cine esti tu? Sunt chiar reflectia ta... sunt tu.
Esti eu? Si de ce imi spui toate astea?
Pentru ca iti spun adevarul baiatul a avut dreptate sa te parseasca, chiar il cred.
Inceteaza tipa fata si sparge oglinda... mana ii sangera puternic dar nu conta desi era o ora tarzie, 01:00 fata se furiseaza si pleaca. Se duce la locul lor... la fostul lor loc... un simplu pod de piatra.
Ea (cu ochii inlacrimati) : Poate asta trebuie sa fac! Sa pun capat chinului... fata se apleaca se uita in jos dar din buzunar ii cade un bilet. Intinde mana si deschide biletul.
,, Draga mea,

Imi pare rau, nu cred ca ai crezut un cuvant pe care l-am spus azi. Nu aveai de ce! Eu te iubesc... dar... nu am stiut cum sa iti spun... ma mut si nu vom mai putea fi impreuna. Promit ca te voi suna... si vei fi mereu marea mea dragoste. Te iubesc! Si nu uita nu pot trai fara tine.''

Fata incepe sa planga si mai tare, isi pierde echilibrul si cade in apa.
A doua zi pe întâia pagina a ziarului era tiparita povestea tragica a fetei ce a murit inecata. Baitul era acum departe dar simtea ca ceva nu este in regula si o suna pe fata. Raspune mama fetei.
El : Alo!
Mama ( cu o voce blajina) : Da? Trebuie sa iti spun ceva... fata mea... dar lacrimile curgeau prea repede si femei nu mai putea spune nimic.
El ( ongrijorat si surprins ) : Ce s-a intamplat?
Atent fiind sa auda ce zice mama fetei in tipm ce traversa strada nu se asigura si o masina il loveste.

Asa este, nu putea trai fara ea!

rockmady · Trimis: 03/08/2007 08:56 Titlul subiectului:

wow..mi-a patruns in suflet crys..mai pune :'-(

wow..chiar asa amandoi au avut un sfarsit tragic..purple ma faci sa plang..stiu cum e sa iubesti..dar stiu cum e ca iubirea sa nu-ti fie impartasita :'-(

nice violet mai bune...alte proze..continuari nu cont..sunt prea belea...hay cu nextullllllllll :'-(

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

ralookaulitz · Trimis: 03/08/2007 12:58 Titlul subiectului:

de acord cu rockmady... :'-(

...e asa de tragica...plsssss mai pune :'-(

...love is pain :'-(

_________________
[URL=http://imageshack.us] Proza mea

[/URL]

Purple · Trimis: 03/08/2007 19:41 Titlul subiectului:

hmm sa scriu ceva
ma bucur mult ca va place ceea ce scriu eu
imi pare rau ca plangeti
adica... asa scriu eu
mai trist

Te iubesc... doua cuvinte... opt litere... doar atat?
Sigur ca nu, sunt cuvintele pe care vrei sa le auzi mereu, pentru ca te fac sa te simti bine, te fac sa plutesti pe un norisor. Dar de ce nu le auzi asa de des? Nu ai vrea sa plutesti mai des? Poate nu le auzi pentru ca nu are cine sa ti le spuna... poate nu le auzi pentru ca le igonori...poate.
Dar oare exista poate te iubesc? Nu este mereu te iubes? Fara doar si poate, doar te iubesc si un sarut concis dupa care pleaca. Doar asta vrei sau mai bine spus macar atat... dar el ce face: te ignora.
Si din nou poate ma iubeste dar asa se comporta el? Sau poate nu ma iubeste si asa imi arata dezinteresul. Dar de ce mereu trebuie sa fie acest poate ? De ce nu poate fi da ma iubeste sau nu nu ma iubeste, pentru ca niciodata nu vrem sa auzim varianta negativa si preferam sa speram... preferam sa poate...
Inca ma gandesc la un mic sarut dar si la un rudimentar ,, Te iubesc''... ce mult inseamna niste cuvinte... niste simple gesturi... Asta este viata un simplu amalgam de lucruri, gesturi, cuvinte si sa nu uitam de sentimente simple... Poate...

e scurt...
dar....
dupa ce mai compun mai pun

rockmady · Trimis: 04/08/2007 12:16 Titlul subiectului:

prea kulz:( :'-(

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

ralookaulitz · Trimis: 04/08/2007 12:51 Titlul subiectului:

yep

...ma face sa ma gandesc la love asta... :'-(

...it's so weird...
_________________
[URL=http://imageshack.us] Proza mea

[/URL]

{ squishy-girlie } · Trimis: 04/08/2007 13:40 Titlul subiectului:

Tocmai acum le-am citit pe toate ... mi-au dat lacrimile :'-(

... ce daca sunt triste , sunt frumoase si le ador :'-(

mai pune te rooooog
_________________
Proza mea

I

this style :wub:

#*BulinouutZa**^ . · Trimis: 04/08/2007 16:26 Titlul subiectului:

I hate cuvantu te iubesc :'-(

_________________
Proza mea

Purple · Trimis: 04/08/2007 23:31 Titlul subiectului:

va multumesc enorm pentru commenturi
si va multumesc pentru cuvintele frumoase adresate prozelor mele si mie
sincere multumiri
inseamna foarte, deosebit de mult pentru mine

Naiva

Ce inseamna ca uneori sa ai capul in nori si sa nu fi constient de ceea ce faci...O seara de vara, nu este extrem de cald este chiar bine, stau cu prietenii mei pana ce acestia hotarasc sa mearga in par, mie nu imi place acolo asa ca le spun ca ma duc in casa. Oare asta fac? Desigur ca nu. In ciuda faptului ca este îndeajuns de tarziu, si soarele a plecat de mult de pe cer eu vreau sa ma duc la locul meu preferat, un pod de piatra. Dar ca sa ajung aveam ceva de mers ... si in acea zona nu prea erau oameni. Dar pentru mine nu conta. Vroiam doar sa ma linistesc, sa ma duc acolo si sa stau sa ma gandesc. Ma uit la telefon, era 21:32 si imi spun in sine '' Am timp sa merg acolo si sa si stau vreo jumatate de ora si ajunc acasa inainte de 23:00. Imi pun castile in urechi si pornesc in mica mea aventura. Trec pe langa catedrala... si vad doar cupluri de indragostiti... desi ascultam cu totul alta melodie in minte imi aduc aminte de versurile ,, lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit''. Iubire... ce frumos. Merg mai departe si ajung pe dig. Nu mai era nimeni. Doar eu, muzica si cerul. Desi am castile in urechi mi se pare ca aud pe cineva vorbind. Instinctul ma face sa ma intorc si sa imi dau castile jos. In fata mea erau acum cativa baieti 3 sau 4, nu sunt sigura. '' Si ce ne oferi?'' intreaba cel inalt si saten. Ma fac ca nu ii aud si imi continui drumul, in loc sa ma intorc spre casa eu ma duc tot inainte. Peste cateva minute ajung la pod, ma uit in spate nu mai erau baietii. Imi indrept privirea catre cer in semn de multumire lui Dumnezeu ca m-a scapat si de data asta. Urc pe pod si ma duc intrun refugiu. Si de data asta eram singura care era aici. Ma sprijin cu mainile de balustrada si ma uit la apa, dupa care ma intor sa privesc cerul si sa imi caut steaua. Dar nu o gasesc.,,Oare nu mai este, oare steaua mea nu mai straluceste?'' Nu e posibil asa ceva, eu sunt aici deci trebuie sa fie si steaua mea, dar oare eu chiar sunt aici. Sunt asa confuza... Ma asez jos, ma uit din nou la cer, la Luceafarul intens supa care imi pun capul in palme. Stau asa cateva minute cred... nu mai aveam notiunea timpului. Ridic privirea si raman socata. In fata mea stateau 4 baieti... erau mai mari decat mine, mai inalti si cu siguranta nu la fel de naivi ca mine. Singura fraza pe care o pot spune este ,, Va pot ajuta cu ceva?''. Unul din baieti se lasa pe vine si imi zambeste. '' Pari speriata?'' '' Vi se pare, nu sunt'' Dar inima mea era cat un purice si batea din ce in ce mai repede. Baitul se apropie de mine si imi pune mana pe obraz eu ma feresc '' Te rog sa ma lasi!'' Si dau sa ma ridic, dar doua maini ma apasau de umeri si nu ma puteam ridica. '' V-am intrebat ce vreti?'' '' Doar sa ne distram'' asta am primit drept replica. Ce puteam spune, sau ce puteam face? Intrasem in panica. Reusesc sa ma ridic si acum ii priveam pe baieti de la egal daca pot spune asa. Incerc sa trec de ei dar nu ma lasau. '' Vreau sa ajung acasa'' '' Nu inainte sa ne distram'' Dar dinspre padure se se aude un fasiat, dupa care se aud si multi pasi. Atenti baietilor fusase captata de pasii ce se auzeau, si a mea dar doar pentru cateva secunde dupa care reusesc sa ii imping si sa ies dintre ei. Incep sa alerg pe pod... nu stiam ce altceva mai puteam face decat sa alerg. Ma impiedic si cad, Piciorul ma durea asa de tare... simteam cum imi pulseaze sangele in vene...Ma ridic si alrg in continuare, cobor de pe pod si ajung pe dig, ma uit in posterior nu se vedea nimeni dar am favorit sa fug desi piciorul ma durea ingrozitor. Dupa cateva minute de teroare ajung langa catedrala. Cuplurile nu mai erau, erau doar niste pustani care se udau. Desi eram speriata durerea ma tinea pe loc. Ma rezem de un stalp si scot telefonul sa vad cat este ceasul. Era 22:56, in 4 minute eu trebuia sa fiu acasa. Dar nu mai puteam sa alerg doar mergeam. Ajung langa bloc si simt telfonul vibrand, sigur era mama , inseamna ca era trecut de 23:00. Nici nu ma uit la telefon , intru in scara, urc cu greutate scarile si ajung la usa. Nu trebuia sa se vada frica de pe fata mea asa ca afisez un zambet mare, larg. '' Salut mama! Imi pare rau ca am intarziat dar am luat o cazatura, a ras toata lumea.'' '' Aaa te doare?'' ''Nu, nu e nimic.Ma duc la mine.'' Dar inainte sa ma duc in camera mea ma uit la ceasul de pe perete era doar 23:07 . In gand imi spun '' Am ajuns suficient de bine.''
Dupa care ma retrag in micul meu refugiu numit camera mea, imi deschid laptopul si ma apuc sa scriu aceste randuri.

rockmady · Trimis: 05/08/2007 10:43 Titlul subiectului:

wow..tare partea asta purple..kull:) Smile

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

Purple · Trimis: 05/08/2007 17:25 Titlul subiectului:

^ merci
ma bucur ca a iesit ceva
din patania mea
ma doare piciorul de mor
dar macar am compus :lol:

I love pain and pain loves me

rockmady · Trimis: 08/08/2007 13:39 Titlul subiectului:

mai pune..poi...ce..faci..io ce astept acilea...hay!!! :-D

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

tokio_hotel_bill_4ever · Trimis: 08/08/2007 15:32 Titlul subiectului:

imi plac prozele tale mai ales ca descri din orasul nostru si stiu ce pod, ce dig, ce catedrala, ce padure
si mie imi place podul acela mai ales seara cand stelele si luna te vegheaza. un loc bun pt a iti face ordine printre ganduri

imi pare rau pt piciorusul tau :-(

ast alta poveste

Purple · Trimis: 08/08/2007 16:01 Titlul subiectului:

rockmady · Trimis: 02/09/2007 17:56 Titlul subiectului:

auzi purple...sa-ti vina inspiratia..si sa mai pui proze poi io ce mai citesc:-d

hay ca-mi plac :-D

_________________
Tu inca poti sa mai apuci pe o cale care sa te duca spre stele. Eu nu mai pot sa o aleg decat pe cea care ma duce dincolo de ele.”

Purple · Trimis: 02/09/2007 23:31 Titlul subiectului:

oh sunteti asa sweet
ma bucur tare mult ca va place cum scriu
so a short one now

A claca

Iar am cedat... am clacat din nou. De ce trebuie sa cad mereu in gropi atat de adanci? Privesc in sus si vad lumina, dar nu pot ajunge la ea.
Ma trezesc dimineata si nu pot sa ma scol din pat, nu vreau. Nu vreau ca o alta zi sa imi provoace atata suferinta. Fiecare cuvant, fiecare gest, totul este atat de insuportabil.
Ce poti face pentru a fi placut? Nu trebuie sa fi tu? Sau oare trebuie sa iti pui o masca, sa devi altcineva doar pentru a stii ca cei din jur te plac? Dar te plac pe tine? Nu... lor le place acea masca, acea fata vesela, mereu pusa pe glume, dar care stie sa te asculte si sa iti dea un sfat. Dar cum ramane cu eu? Eu cel adevarat. Cum ramane cu durerea pe care o simt, cu vinovatia pe care o am, cu nevoia de ajutor pe care nu il primesc.
Cert este un lucru. Nu am nimic...
Daca reusesc sa ma ridic sigur ma veti dobora la loc. Si uneori ma gandesc ce rost mai are sa ma ridic? Conteaza pentru cineva prezenta mea? Tine cineva la mine? Ma cunoaste cineva, oricine?

Ieri a trecut dar maine nu este niciodata sigur...

tokio_hotel_bill_4ever · Trimis: 03/09/2007 01:14 Titlul subiectului:

cum sa nu ai pe nimeni.....ne ai pe noi pretenele noastre.....adika nu te-am facut sa razi destul pe 1? :-/

eu una am ras de era sa fac pe mn at la statuie..........si nu numai

oricum e super proza....si aveam dreptate ca ai talenc ca si kate( din ficu tau :-P

)

rockmady · Trimis: 03/09/2007 09:53 Titlul subiectului:

nu-ti trebuie nici o masca..te iubim>:D<

:D:D:DD:

esti ceea ce esti..nu ceea ce vrei sa fii..

poop my girl cu prozele ei triste dar prea frumoase..

:*:*:**: :-)